Un… told

Schimb prima oară (aici) registrul muzical și mă îndrept către sonorități diferite de cele clasice sau rock pentru că zilele acestea se desfășoară festivalul Untold, un (deja) foarte faimos spectacol (electro, house, trance, indie pop, drum and bass, dubstep etc.) european, ținut la Cluj-Napoca, hărăzit iubitorilor de faze dansabile, opus  stilurilor (mai) apropiate de gusturile mele. Nu o fac dintr-un anost politic corect, deși am credința că e loc sub Soare pentru toată lumea, în măsura în care promotorii ar distribui echitabil manierele artistice, nici visând (prea mult) la reconcilierea autohtonă de tip post Iron Maiden fans vs. Depeche Mode fans, ci având convingerea că, vorba lui Andrei Pleșu, e stupid să te rușinezi dacă ai apetit și organ pentru lucruri aparent incompatibile.

Da, nu mă omor după ce se cântă la Untold, dar asta nu înseamnă că repudiez genurile abordate acolo. Am îmbătrânit, adică am depășit demult stadiul selecției ferme. Azi audiez deopotrivă Richard Wagner, Black Sabbath sau Tiesto (iar la Petrică Cercel mă distrez teribil). Poate că e un soi de plafonare, poate că, spre indignarea lui Cristian Geambașu și a lui Frédéric Damé, mi-am pierdut simțul (tare) critic, însă mărturisesc că am simțit plăcere ascultând anumite aranjamente trecute serios prin computere, deci antagonice, spun unii, celor alcătuite savant-manual. Nu neg că majoritatea compozitorilor via 100% software produc o muzică isterică, aberantă, kitsch-oasă (cum s-o scrie corect… ca să nu se întoarcă Pruteanu în mormânt?), simplistă, practic și teoretic… de căcat, însă apar, pe ici, pe acolo, momente atractive, fie doar și prin prisma acelor stări de spirit la care des fac referire. De exemplu, în umila mea părere, redusă la autosuficiența născută din forța priorităților, colaborarea dintre Sharon den Adel, solista grupului Within Temptation, cu Armin van Buuren, materialele DJ Project din perioada Elena Baltagan sau complementaritatea poveste-sunet propusă de interpretele Namie Amuro, japoneza ce-mi transpune, prin intermediul unui cover Sophie Monk, jocul regăsit în triada Cătălina-Hyperion-Cătălin (Inuyasha-Kikyo-Kagome), și BoA, drăguța coreeancă, supranumită ”Queen of Korean Pop”, a căreia voce pe beat dă formă palpabilă abnegației (eroice) unui luceafăr față de o ea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s