Temperance – Of (Sailor) Jupiter and Moons

Hahaha! Yeeeeee! Am găsit ceva întru epuizarea gladiatoarelor astrale cu fustă scurtă (din categoria ”idei puține, dar fixe” sau ”fiecare cu ce-l doare”)! Au mai rămas Mercur, Uranus, Pluto… Ceres… 🙂 Tai! Păi nu tai eu?

Mea culpa! Ideal era scriu rândurile astea prin primăvară, atunci când formația Temperance a lansat Of Jupiter and Moons. Rațiunea scuzelor mele: Temperance, acum doi ani, prin minunatul The Earth Embraces Us All, și-a căpătat un statut pe care orice iubitor de muzică rock, ancorat în prezent, n-ar fi trebuit să-l uite. Însă oferta fiind foarte variată și ziua având doar 24 de ore… dar de ce mă lamentez? O zi jupiteriană durează nici 10 ore terestre (cea mai rapidă rotație în jurul propriei axe din Sistemul Solar). Hai, repede:

Titulatura italiană Temperance s-a născut în 2013, imprimând apoi cinci discuri (patru de studio și unul live). Pe Of Jupiter and Moons sunt la lucru: Michele Guaitoli (voce; activ în multe alte găști), Alessia Scolletti (voce), Liuk Abbott (bass), Marco Pastorino (voce, chitară), Alfonso Mocerino (tobe), Luca Zanon (orgă Hammond pe o melodie), Giovanni Annandi (instrument cordofon) plus un cor format din Caterina Piccolo, Marco Rosa și Matia Martin. Diferențe notabile de componență post The Earth Embraces Us: plecările vocalistei Chiara Tricarico – actualmente în grupul Sound Storm –  și bateristului Giulio Capone.

Cum se cheamă atunci când o trupă nu e clar nici power metal, nici symphonic, nici hard rock, nici metalcore, nici folk metal, nici… fără ca asta să însemne amalgam difuz sau contopiri deliberate? Melodic Heavy Metal? Da, cred că așa putem califica stilul de pe Of Jupiter and Moons, un album căruia cele mai multe dintre recenziile străine îi acordă note foarte mari (n-am găsit vreo cronică în limba română; subiecte ca Between Colors sau Arma – Muie PSD sunt mai importante; vecinii cu vecinii, Artiștii cu Artiștii). Eu i-aș da un 7.50 (The Earth Embraces Us All merită calificative maxime).

Scad din punctaj pentru că: 1. băieții nu țin pasul cu partenera lor în ale gurismului, deși ocupă 80% din spațiul vocal; mi-ar fi plăcut ca superioritatea Alessiei să iasă mai des în evidență 2. toate melodiile pornesc în aceeași broderie axată pe pian/clape/orgă; repetabilitatea mă deranjează 3. există maximum două solo-uri de chitară palpitante (și alea scurte) 4. asemănări opulente cu Sonata Arctica.

Of, nu cred că paragraful de mai sus e în favoarea scopului meu de a determina cititorul să pună urechile pe acest album. Încerc o reformulare de final: adnotarea deficiențelor Of Jupiter and Moons sunt… răutăcisme (secunda dezvinovățire: încă sunt afectat de recentul blat Viitorul – FCSB). Asistența puțin (sau deloc) preocupată de analize minuțioase/comparative (futile spiritului?) n-are a se intimida. Curaj! Excentricitatea artistică de pe Pământ oricum a murit în vremuri imemoriale.

P.S.: Dintre toate planetele cunoscute, Jupiter mă fascinează cel mai mult. Se spune că viața pe Terra n-ar fi fost posibilă fără protecția sa, forța gravitațională acționând ca un scut impotriva corpurilor care altfel ne-ar bombarda casa. Cam cum e Sailor Jupiter armura lui Sailor Moon.

Jupiter and moons show me the way back to paradise

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s