Therion – Vovin

Analiza Vovin de pe muzicisifaze.com pune accentul pe termeni ca: puținătate, reducționism, repetiție, mediocritate, simplism, cacofonie, kitsch.

Pe metalfan.ro, albumul este situat în fruntea topului din 2018 (bazat pe voturi). Mai mult, media celor 11 recenzii scrise pe metal-archives.com îi acordă discului nota 9.2 (92% în termenii site-ului), adică una foarte mare.

Acum, vorba lui Țiți Dumitriu: ”Și eu ce fac, Mircea?”

Păi nu fac nimic special. Accept (truismul?) că-n muzică nu se poate vorbi despre critici/opinii care dețin adevărul absolut (inatacabile), teritoriul fiind unul subiectiv (speculativ); doar nu avem de-a face cu știință exactă, deși arta frumoasă acolo tinde, prin natura ei, să ajungă (eternul drum).

De asemenea, mă bucur că trăiesc într-o era și într-o lume unde este posibilă manifestarea diversității părerilor.


Așa-numitul vocabular redus de pe Vovin îl pun mai degrabă pe seama marelui orizont de așteptare privind combinația rock/metal-simfonic (nu prea întâlnesc aceleași frăsuneli când vine vorba de eternele patru măsuri Motorhead sau ponderația unui Eric Clapton). Cerințele inevitabil cresc suplimentar odată asumată aria clasică. Pe de altă parte, admit că Johnsson a realizat un material cu tentă soundtrack, ușurel, accesibil (melodic până la exasperare), ca mai toate producțiile apărute sub egida Therion post era sa death metal (perioadă inițială despre care nu mă voi obosi vreodată să comentez ceva), de unde, probabil, și numărul foarte mare de copii vândute/atragerea voturilor sus amintite (adică a ”maselor”), explicându-se astfel devansarea (în clasamentul metalfan.ro pe 2018) altor materiale similare, consider că mai potente, lansate în același an, precum Blind Guardian – Nightfall in Middle Earth, Yngwie Malmsteen – Concerto Suite for Electric Guitar and Orchestra, Nightwish – Oceanborn, Rhapsody – Symphony of Enchanted Lands, Moonspell – Sin/Pecado ori EverEve – Stormbirds. Dar atmosfera de film duminical cu vampiri și vampirițe e acolo. Poate nu la modul enorm în care a fost descrisă într-o cronică străină, anume ”it feels like you were listening to a Beethoven symphony as the song starts in a really dramatic and cinematic fashion. You can really see the downfall of the two famous cities in front of your eyes while listening to this sacral metal masterpiece”, însă cu siguranță tangențial.

Ca să termin într-o notă (sper) mai hazlie, dar și îmbucurătoare, în secțiunea comentariilor de sub listarea clasamentului metalfan din anul cu pricina există doar două observații. Prima: ”prost an”. A doua: ”foarte bun an”. Și eu ce fac, Mircea? 😀

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s