Delain – The Human Contradiction

După un debut molatic (Lucidity), urmat de albumul cu o singură piesă bună (April Rain) și discul ascultabil doar în a doua sa jumătate (We Are The Others), grupul olandez Delain, manopera clăparului Martijn Westerholt (fost membru Within Temptation; fratele lui Robert Westerholt) și solistei vocale Charlotte Wessels, a izbutit în 2014, datorită maturizării numite The Human Contradiction, să iasă de sub umbra Mother Earth, asigurându-și totodată un loc special printre numele importante ale noului val simfonic/gotic metal.

Nu lipsește popăraia specifică spațiului batav muieratico-sonor, însă totul e mult mai lucrat. Temele variază des în interiorul fiecărei compoziții, sound-ul heavy (includ aici și atenția specială acordată solo-urilor – clasice – de chitară) dă profunzime mesajului artistic, nu în ideea ”more metal = better music”, ci strict prin prisma greutății cu sens, iar Charlotte captează excelent tehnicile jazz, stil în care a fost antrenată la începuturile carierei sale, metodă ce conferă armonios verbul de vampă sexy testat relativ modest pe materialele anterioare.

Și pentru că am atins subiectul Charlotte, vreau să fac o paranteză și să declar că tipa este una dintre cele mai interesante prezențe feminine din rock-ul actual. Am avut ocazia să o analizez brut, formația Delain vizitându-ne deseori, și pot confirma  abilitățile sale native, neprelucrate, vii. Dincolo de profesionalismul etalat indiferent de cantitatea audienței (emană imens respect, pentru meserie, pentru public, chiar dacă în fața ei se află o mână de oameni), are capacitatea de a cutremura locația unde cântă. Nu voi uita cum, la un concert susținut în deschiderea formației Sabaton, Charlotte a reușit prin interpretarea finalului piesei Not Enough (încheiere de soprană!) să-mi vibreze toate încheieturile. La propriu! Aveam impresia că structura (cortul amplasat în interiorul Arenelor Romane) va ceda sub trepidațiile glasului său. Uluitoare forță și execuție vocală!

Revenind la The Human Contradiction, însăși denumirea albumului vorbește de la sine: muzica nu mai e doar un hobby, doar o modalitate relativ jovială de recreere. A nu se înțelege că discurile precedente luau lucrurile la mișto, ba dimpotrivă (de exemplu, piesa We Are The Others tratează subiectul legat de moartea Sophiei Lancaster, tânara de doar 24 de ani ucisă în urma bătăii suferite din partea unor dezaxați care aveau o mare problemă esențialmente… culturală), însă, din punct de vedere liric și instrumental, observăm diminuarea ostentației/inocenței, deci o dezvoltare plus separație personalizate, individualizate, trăsături la care se adaugă un fel de sapiență coaptă. Astfel, tenta gravă, chiar depresivă, scop al albumului, se manifestă cu succes. Delain emulează filiația vecinilor Within Temptation, Epica sau The Gathering.

Do you want me… to break the paradigm?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s