Sonata Arctica – Letter to Dana

Ieri dimineață cotrobăiam prin niște recenzii online, când am dat peste concluzia unui redactor metalfan.ro privind albumul Stones Grow Her Name semnat Sonata Arctica. Merită să o citez în totalitate:

”Profitind de o inspiratie de zile mari la nivel compozitional si sustinut de o inteligenta remarcabila a orchestratiilor bazate pe excelenta colaborare chitara/clapa, Stones Grow Her Name ma convinge sa-l consider albumul de maturitate Sonata Arctica. Si poate si cel mai bun. Refrenul de la I Have a Right imi suna incontinuu in cap, chestie pe care n-am mai patit-o de la Kingdom for a Heart (Ecliptica). Unii vor spune, sau chiar spun deja, ca e prea melodic, ca sunt locuri in care suna a ABBA si a A-HA. Au dreptate. Dar mie nu mi se pare a fi un lucru rau. Si oricum, nimeni nu poate spune ca Sonata Arctica a ramas trupa aia de power metal incremenita in tipare. Barem au incercat.”

Trec ușor peste exagerarea ”inteligență remarcabilă a orchestrațiilor” (dacă Sonata Arctica produce așa ceva, mă întreb cum ne-am putea referi la muzica King Crimson) sau peste problemele de gustibus ridicate în text. Și mă concentrez pe final, acolo unde i se induce cititorului senzația că SA ar fi fost într-un fel tipicar până la apariția SGHN, dar că, odată apărut discul în cauză, grupul finlandez a sondat și alte terenuri. Greșit! Să luăm ca exemplu piesa Letter to Dana, publicată tocmai pe primul album. Întâlnim acolo o pseudo-baladă pop hard rock optzecistă (cu puțin adaos prog. și folk). Deci, formularea ”nu a rămas trupa aia de power metal încremenită în tipare” n-are sens din moment ce scandinavii au cântat încă de la debut (!) și faze ”ABBA/A-HA”. Emitentul fie nu era la curent cu întreaga discografie, fie se adresează, din păcate, unui circuit (foarte) închis care permite utilizarea colocvială (ca să nu zic neglijentă) a verbelor (în speță ”a rămâne”) și a pronumelor demonstrative (”aia”).

Cu Dana (metalfanită) în minte, compoziție muzicală ce o are în centrul atenției pe Dana Scully, personajul principal feminin din Dosarele X, mă îndrept la prânz către serialul Bleak House, excelentă ecranizare după romanul lui Charles Dickens, unde… Gillian Anderson o interpretează (formidabil!) pe Lady Dedlock. Cred că am văzut seria respectivă de cel puțin 10 ori și tot nu mă satur!

Seara, la o filosofeală de/în bar cu un bun amic, mă/ne întrebam care este exact numărul femeilor care apar pe net făcând sex – dacă deschideți la întâmplare orice site porno și priviți cu atenție la micuțele ferestre preview de pe primele 10-20 de pagini (mai mult n-am avut răbdare să verificăm; situația era oricum relativ limpede) veți constata că în majoritatea e vorba de o altă gagică -. Bineînțeles, cercetarea era acompaniată undeva de Letter to Dana. Mai exact, de versurile: ”My eyes might have betrayed me, but I have seen/Your picture on the cover of a filthy magazine”.

Azi nu știu ce să ascult (pour les connaisseurs): Paraziții – Toate-s la fel, Heart – Alone, Mark Snow sau King Crimson – Epitaph.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s