Preludiul Distrugerii… Dansul Titaniei

„Indiferent de cum calculez… avem zero șanse de câștig” – Mavis Vermilion

Marin Preda, în Cel mai iubit dintre pământeni, bălmăjea ceva despre un jidan-filantrop (oximoron… la primul impuls – motivabil -, ca-n bancul cu săpatul șanțului). Eu, chiar și azi, bolborosesc licantropii moraliste – de asemenea, motivabile – despre oamenii care au, mai mult sau mai puțin, legătură cu lumea jocurilor de noroc. Experiențele interne au prostul obicei de a modela generalizări poate chiar mai vulgare decât cele externe. Încerc, totuși, să nu mă îmbolnăvesc de #rezistență.

La un moment dat, împins fiind de acel job (și de o oarecare prostie), am intrat în contact cu crupierii de la Hotel Marriott: băieți spontani, fete arătoase, cu toții abili în a juca rolul vânzătorilor de iluzii, partitură, de altfel, stabilizată încă de pe vremea Greciei Antice.

”În a juca rolul…” (ironie ieftină)! Căci ce om cu valori bine definite poate învârti o ruletă împotriva semenilor? Păi, am aflat pe propria-mi piele, (și) oameni forțați de împrejurările sociale. Viața nu-i deloc albă sau neagră.

Mai exact, un om (crupier, dealer autorizat) care, atunci când mi-a văzut nicknameul ”Erza” – poreclă undercover (poveste lungă; bănuiesc că oarecum o veți descifra în pagina anterioară, a exclamat: ”Erza!? Erza Scarlet!? Titania!?” Iar la răspunsul meu afirmativ, printre idealizarea sistemului Martingale, a Șirulului lui Fibonacii, Teoriei Haosului sau anunțurile mieroase că-i roșu/negru, par/impar… tipul a replicat: ”Roșcata e de-un altruism divin, Christ! Însă mie cel mai mult îmi plac Zeref (n.p. Satana-om-de-știință) și matematiciana Mavis”.

Ce-am zis în paragraful anterior se petrecea, online, prin 2015. Ieri, în serialul animat asupra căruia m-am aplecat des pe blogul de față (motive de Yasuharu Takanashi), ni s-a prezentat, pentru prima oară, adevărata dare de seamă a relației carusel Zeref-Mavis: iubirea ne face mai puternici, dar tot ea ne împinge spre întuneric; și viceversa. Cu alte cuvinte, extrapolând (căci, măcar, avem libertatea asta): marea problemă umană a dansului aranjamentelor și permutărilor. Una ce îmi pare a triumfa doar în nulă (liniște, monotonie, băltire, moartea pasiunii; ridicolul din predictibilitate și siguranță)… deși zânele probabil m-ar contrazice (angoasa lui Mavis transmite de la sine dorința excedentului): ditirambul pas, fie el și imediat după 0, are valoare imensă.

Mă întreb dacă nu cumva, dincolo de problemele fiziologice (în lumea asta, pentru a trăi trebuie să plătești facturi), calculul omului meu a fost: binele nu apare lătrând din exterior, ci acționând din interior. Exemplu: cum ar fi ca zerefistul vis al morții partidului PSD să fie înlocuit cu alterarea lăuntrică?

P.S. : Ce fățuci vii au ales realizatorii Fairy Tail să folosească în locul numerelor de pe… ruletă! 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s