HammerFall

”Generația Hammerfall”, așa cum destui noocrați și filistini au numit valul tinerilor (născuți undeva prin preajma căderii Zidului Berlinului) iubitori de heavy metal melodic de la începutul mileniului al III-lea, cred că reprezintă o mișcare culturală aparte, specială prin felul ei retrospectiv (după un rock nouăzecist dominat de grunge și gothic; plus alte genuri evaporate între timp), atât din punct de vedere strict muzical, cât și prin prisma readaptării basmelor concomitent cu (sau ”ca reacție la…”) expansiunea internetului (tehnologiei moderne).

Rațiunea peiorativă (încă n-am văzut referințe la categoria în cauză fără adaos miștocăresc) pe care am remarcat-o în sintagma-poreclă, spre deosebire de cea adresată alternativilor Linkin Park – ”pokemon” – (caz unde mai degrabă calitatea muzicală era bruftuită) consta în temele versurilor: dragoni, eroi, vrăjitori, prințese etc. Pe scurt, mai mult sau mai puțin erudiții spuneau că nu poți emite deziderate profunde atât timp cât te asociezi cu mesajele artiștilor ce conțin fantasy de tipul, chipurile, ”Bruce Lee îl bate pe Van Damme”.

Sunt de acord că Hammerfall (ca și Rhapsody sau literatura de gen) a căzut deseori în gratuități (de asemenea, apreciez ca validă senzația de surplus cauzată de prea multele găști ce-au ales să-și transmită arta prin intermediul fabulosului-războinic). Dar dacă respingem ideile doar raportându-ne la cutume (supraestimarea așa-zisei maturități), transfigurând sofistic (dragon = neapărat ”infantil”, ”neserios”), putem la fel de bine să aruncăm la coș tot ce înseamnă Ion Creangă, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu sau Gala Galaction. Pentru că, în definitiv, personajele băieților cu ciocanul mitologic (deh, sunt scandinavi… fiecare cu obsesia lui) nu sunt altceva decât simboluri (nu discut aici nivelul exprimării, ci starea de spirit); să zicem: Forța Dragonului (bruion exploatat mai târziu de niște englezi neastâmpărați), adică acel ceva îmbolditor, stimulativ, combinată cu modelul pozitiv feciorelnic. Pe scurt, personificări, reprezentări, metafore, analogii sau… vise fără de care viața palpabilă probabil ar fi mai plictisitoare, tristă și rea.


Aseară am făcut ordine în dulapul cu haine vechi. Pe un umeraș zăcea prăfuit, îmbibat de tutun, mâncat puțin de molii, parcă cerând reîntoarceri (apropo de Eliade), dragul meu hoodie cu coperta Crimson Thunder, album pe care, chiar și după ce-am experimentat alte mii de produse asemănătoare, continui să-l consider mult subevaluat (în general, n-are parte de recenzii favorabile). Problema lui majoră pare să fi fost venirea după Glory to the Brave, Legacy of Kings și Renegade (dispăruse elementul surpriză). Sigur, opinia poate îmi e influențată și de amintirile emoției adolescentine cu care mă duceam la Magazinul Muzica, sperând că, în sfârșit, voi găsi caseta cu Crimson Thunder…


Din păcate, reușitele Hammerfall s-au cam oprit în 2002. Aproape tot ce a urmat după aia, adică alte șase albume de studio, n-a depășit stadiul de reciclări-tentative (epuizarea inspirației). Astfel, nu sper la absolut nimic atractiv de la viitorul material, intitulat Dominion, programat să apară undeva prin vara următoare. Însă nici nu mai contează. Indiferent de câte rateuri vor mai da Oscar & compania, rămâne farmecul întâiului catren; adică farmecul adiacent The Dragon Lies Bleeding (prima melodie de pe albumul de debut) și… Dreams Come True (una dintre baladele Crimson Thunder): oricând un bun start pentru tinerii care vor să pășească înainte.

P.S. : Vreau să mai spun că i-am văzut live pe muzicienii de la Hammerfall o singură dată, cu ocazia concertului susținut în Hard Rock Cafe (cine nu știe, locația respectivă e un soi de bodegă; nu încap mai mult de 100 de oameni, incluzând aici barmanii, paznicii și femeile de serviciu  – că organizatorii noștri suprapopulează e altă poveste -). Suedezii au cântat timp de o oră și jumătate de parcă în fața lor era publicul de la Wacken Open Air (unde au fost headlineri!).

Long ago you spoke the words of heresy 
20 years of running brings back memories 
All your wisdom made me seek the truth that lied beyond… my inner dreams:

Come across to the Promised Land
Close your eyes, I will take your hand

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s