DragonForce – Through the Fire and Flames

Am un play-list pus deoparte pentru perioade negre. Din păcate, zilele astea sunt nevoit să-l folosesc. Căci ce poate fi mai nasol decât să asiști, destul de neputincios, la suferința cuiva drag, mai ales dacă problemele de sănătate ale persoanelor în cauză, pe care le iubești din tot creierul, par să nu se mai sfârșească? La drept vorbind, absolut nimic! Și ca să nu-mi pierd reperele, ca să n-o iau pe urmele Mădălinei Manole (deși n-am eu atât de mult curaj), ca să nu ajung mai flasc decât sunt oricum, țin într-un seif câteva realizări artistice cu rol de panaceu-stenic.

Pe blogul ăsta fiind vorba în special despre muzică, extrag din propria farmacie o melodie semnată DragonForce, asta și pentru că recent am făcut niște trimiteri la ideea de dragon, dar și pentru că voiam demult să povestesc o întamplare (petrecută în vara anului 2016) legată de grupul englez:

Unul dintre primele concerte importante post Colectiv a fost festivalul Metalhead Meeting. Având în vedere că show-ul respectiv se afla sub cârmuirea unor bizari cunoscuți drept ”băgăm-2000-în-Colectiv” (știu, am mai spus asta pe vreo 10 pagini, însă repetiția de față n-ar trebui niciodată să deranjeze; la urma urmei, a avut loc o imensă nenorocire cauzată și de faptul că unele lucruri n-au fost rostite suficient de răspicat/des), aș fi stat acasă. Doar că afișul propunea și o primă vizită pe teritoriul țării noastre: DragonForce, grup britanic de ”extreme power metal”, cunoscut și apreciat îndeosebi pentru tehnica în regim de mare viteză. Însă nici oportunitatea de a-i vedea live pe muzicienii insulari, nici măcar gândul că am crescut braț la braț cu ei (i-am descoperit la începutul anului 2003, imediat după ce-și lansaseră discul de debut), nu m-au făcut să-mi calc pe inimă și să-mi opresc greva (jurasem că niciodată nu voi mai lua parte la evenimentele unchilor Scrooge), ci, pur și simplu, piesa Through the Fire and Flames (considerată de mulți drept hit-ul formației). De ce? Păi… însăși denumirea ei conține răspunsul.

Așa că în ziua de 3 iunie 2016, pe la ora 17:00, am plecat către Arenele Romane, dorind să-i văd și pe Delain (programați cu aproximativ o oră înaintea Dragonilor) – mereu e un deliciu să te bucuri de Charlotte pe viu. Cu focul blestemat și versurile melodiei amintite în gând, iau autobuzul de la Piața Sudului, urmând ca la Bulevardul Mărășești, fost Budapesta, adică vizavi de stația despre care la un moment dat se vorbea că va fi schimbată în ”Colectiv” (se află la cam 5 minute de Fabrica Pionieru), să trec în tramvaiul spre Parcul Carol.

Și de parcă tot acest itinerariu n-ar fi fost suficient de simbolic în sine, culmea, ca într-un soi de La Tigănci ceva mai sinistru, tocmai când să fac tranziția, mă întâlnesc cu… Piedone. Care Piedone, cu un tupeu incredibil, își făcea campanie electorală în apropierea iadului aflat sub directa sa cârmuire cu jumătate de an în urmă. Asta n-ar fi nimic. Nesimțirea politicienilor noștri e știută. Doar că alături de el, pe o întindere de vreun kilometru, se puteau observa sute de susținători… majoritatea oameni tineri, bine îmbrăcați, într-o mână ținând stegulețe, în cealaltă smartphone-ul. Nu vreau s-o dau în patetisme facebook-iste, dar mărturisesc că imaginea m-a afectat profund (dacă simpatizanții erau persoane bătrâne ori vizibil sărace atunci hai să zic că aș fi înțeles și ignorat anomalia).

Ajuns la destinație, scabrosul a fost înlocuit cu priveliști ce pentru mine au fost pe cât de surprinzătoare, pe atât de plăcute: spațiul era populat în mare de tineri (headliner fiind totuși Kreator, o trupă venit dintr-o generație mai veche). Și atunci am înțeles fenomenul pe care ar fi trebuit să-l îmbrățișez mai demult: repulsia față de generalizările spațiale (naționalisme). Pentru că, deși tot români în buletin, aflați la distanță infimă, practic ce anume aveau în comun băieții și fetele de la imensul cur al lui Cristian Popescu cu cei ce cântau Through the Fire and Flames în compania DragonForce?

And on the wings of a dream, so far beyond reality 
All alone in desperation, now the time has come 
Lost inside you’ll never find, lost within my own mind 
Day after day this misery must go on 
So far away, we wait for the day 
For the lives all so wasted and gone 
We feel the pain of a lifetime lost in a thousand days 
Through the fire and the flames we carry on 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s