Pe holurile de la Bagdasar-Arseni

Acum vreo două săptămâni, cu puține ore înaintea unei (alte) dificile operații pe care a suferit-o mama, o cunoștință, știind îndeaproape bolnavul nostru sistem medical, atât din interior, ca membru practic, cât mai ales din exterior, ca pacientă trecută prin situații dramatice, demult eradicate în țările așa-zis civilizate, și fiind totodată conștientă de segregarea pe care mi-am impus-o de câțiva ani încoace, deci de pierderea realului simț al realității/priceperea de a digera stările de fapt românești, a încercat la o băută regeneratoare/preparatoare să-mi stimuleze resursele (oricum zdruncinate în perioada anterioară din cauza cursurilor scurte ce cred că au reprezentat principala educație profesională a buzunarelor largo-incompetente care aproape mi-au trimis părintele către paralizie definitivă; s-o lăsăm mai moale cu hulitul jumătăților de problemă!), folosind deseori cuvântul „curaj” ori sintagme similare (Zoe, fii bărbată!) în tentativele sale electroforice. Încurajările respective au funcționat întrucâtva, deși a persistat impresia că e mai ușor să duc Inelul în Mordor decât să ignor fenomenul Moartea domnului Lăzărescu.

Courage, de fapt, a fost compusă de numitul Nori (bănuiesc că avem de-a face cu Nori Narakoa, artist școlit în jazz la Universitatea de Muzică din Boston) și aranjată de Furukawa Takahiro, un tip specializat în șlefuirea sonoră a ciudatei lumi Idol nipone, așadar apropiat de j-pop, cu toate implicațiile corespunzătoare… fiecare cu Adi Ordeanul său. Sociabilă, pigmentată cu sensibile momente rock progresiv și senzații intime specifice jazz-ului, de pub, descrie perfect comercialul în viziunea unei largi arii ale industriei muzicale japoneze moderne.

Și cum doresc (și) păstrarea cusăturilor:

1. Acompaniază sezonul secund Sword Art Online, introducere captivantă (primele două variante, legătură de ordin cronologic), peste media de profil, datorită emoțiilor puternice condensate matrixcește în doar 1:32, cu juxtapuneri inteligent calculate, reliefând succint îmbinarea/antiteza lume reală – lume virtuală.

2. Este cântată chiar de Haruka Tomatsu, adică vocea personajului principal feminin (Asuna) din serialul menționat; chestie și de marketing, bineînțeles, dacă punem accent pe videoclipul oficial (ăsta-i cam ridicol, bazat strict pe fizicul interpretei, de altfel foarte plăcut și-n existența obiectivă) și pe faptul că tipa nu excelează afara teatrului radiofonic.

3. 1. Niște mari năpăstuiți în viață au făcut la un moment dat, în spațiul online, faimos antreul lacrimogen „pe holurile de la Bagdasar-Arseni…”; îmi permit împrumutarea catchphrase-ului, fie numai și pentru că eu nu am putut s-o transfer pe mama în lumi mai normale (ghinion!), plătind, probabil, prețul banalului târgoveț român (dincolo de uriașul CASS) fără privilegii media, căci pe etajele acelei clădiri, conexiunea Elucidator-Lambent Light, cablată extra wi-fi (postură tipică spitalelor noastre; nu te bagă aproape nimeni în seamă dacă… dacă… dacă…), mi-a dat Curajul (mai degrabă tupeu combinat cu forme de rezistență, răbdare și enormă toleranță) spre care inițial m-a împins camaraderia palpabilă, susținută apoi prin 4G, telefonul mobil, Youtube și torente.

3. 2. Pe holurile de la Bagdasar-Arseni era să mă îndragostesc de o infirmieră (o altă scârboasă, măritată pe deasupra, căreia n-am avut… îndrăzneala să-i mărturisesc ceva), amețeală generatoare de vise optimiste (nu-i vorbă, tâmpe și irealizabile), în ciuda nasoalei veracități.

3. 3. Pe holurile de la Bagdasar-Arseni am probat, brutal, semnificația acelei călătorii pe care Kant o numea „autonomie”. Spun „călătorii” pentru că, intrinsec și extrinsec, direct sau prin ramificații, privitul intereselor altora în manieră similară cu privitul evaluării personale, prin autolegiferare, prin rațiune, prin efort, mai exact  însăși pornirea pe drumul către…, este majoritar respins violent, masiv, nu doar greu de atins. Iar Sword Art Online tocmai forța capului (laic) desenează: autonomie de tip kantian. „Curajul” de a pune (măcar încerca!) semnul egalului (cel puțin) între valoarea semenilor și importanța propriei ființe.

3. 4. Pe holurile de la Bagdasar-Arseni am întâlnit și persoane dispuse la autonomie, însă cu precădere din rândurile pacienților și aparținătorilor; suferința formează ghilde neașteptate, aducând împreună, sincer, oameni total diferiți din categorii sociale distincte (poate că Pain din Naruto avea dreptate…).

Traducerea versurilor în limba engleză

Atașez ambele variante: fragmentele din SAO și versiunea completă a piesei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s