Pentru marile iubiri neîmplinite

Un băiat era îndrăgostit de o fată. Dar ea vedea în el (doar) prietenie. Astfel se naște alter ego-ul… Dark: al doilea eu care spumegă de fiecare dată când Cătălina e satrapia gândurilor lui.

Ceva între (I just) Died in Your Arms, Scorpions – We’ll Burn the Sky (mai ales versiunea regândită alături de Berliner Philharmoniker Orchestra), parfumul disco și frânturi Judas Priest din finalul anilor 70. Plus fizionomia gotică, atât de băgăreață în marea familie pop culture.

Vocea, tocmai datorită mediocrității, conectează elegiac ascultătorul cu starea de spirit, fără a exista senzația mijlocirii (artistul dispare, apărând relația intimă cetățean-muzică). Iar stropii symphony, antitetici plânsetului panoramic, smulg sufletul printr-o răbufnire a conștiinței propriei valori.

Tunetul din final? Un fel de ”hai sictir, chioaro/trecuto, mă duc s-o… sărut pe soră-ta”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s